Septuaginta(LXX) și numele Iehova.

Papyrus Vindobonensis Graecus 39777 prescurtat Sym^{P.Vindob.G.39777} este un papirus în formă de sul al cărții Psalmi.Emanuel Tov spune despre acest papirus:"Fragmentul din Psalmi, P. Vindob. G 39777, probabil din Fayum,Egipt, care este păstrat la Austrian National Library,a fost publicat de Wessely ,urmat după aceea și de Capelle(1) ca un fragment al traducerii lui Aquila.După aceea Mercati a sugerat că acesta ar fi putut fi o parte a traducerii lui Symmachus (aproximativ 200 e.n.)(2), și această opinie a devenit comunis opinio printre exegeți.Într-adevăr, oricine este familiarizat cu stilul lui Aquila își poate da seama imediat că stilul liber de traducere al acestui fragment nu i se potrivește acestui traducător,în timp ce este specific pentru Symmachus. 
 Roberts descrie cele două fragmente (Psalmul 69[LXX68]:13-14,30-31 și 81 [80]:11-14)ca făcând parte dintr-un sul pergament din secolul al III-lea sau al IV-lea. e.n.(3).Aceste fragmente au fost menționate în multe surse,(4)iar istoria completă a publicării lor și descrierea lor fizică sunt oferite de A.Rahlfs și D.Fraenkel. (5)
P. Vindob. G 39777 cuprinde rămășițele fragmentare de trei și respectiv cinci linii din două coloane ale Psalmului 69 (LXX:68) și cinci linii dintr-o coloană a Psalmului 81 (LXX:80) în versiunea lui Symmachus.Varinta lui Symmachus dezvăluie stilul său liber de traducere care a fost analizat de Busto Saiz ,Psalmii lui Symmachus în general,fără a se concentra în mod special asupra acestui fragment. (6)Cea mai remarcabilă caracteristică a fragmentelor de la Viena este scrierea Tetragramei cu litere ebraice vechi în următoarele versete : Ps 69 [LXX:68]:14,31,32.
Fragmentul conține și forma neprescurtată a numelui divin θεον (69 [68]:31).Nu știm dacă însăși Symmachus a redat Tetragrama cu litere ebraice vechi,sau dacă acest tip de scriere a fost inițiat de scribul acestui fragment în secolul al III-lea sau al IV-lea.Totuși în lumina dovezilor paralele este probabil ca Symmachus să fi folosit această tehnică în 200 e.n. care deja era folosită din secolul întâi î.e.n. în sulurile Profeților Mici de la Nahal Hever. (7)
În mod remarcabil, într-o altă sursă care prezintă traducerea lui Symmachus în coloana a patra din Hexapla,Tetragrama este din nou redată cu litere ebraice,de acestă dată cu litere arameice pătrate.Această mărturie nu este singură,deoarece,alte coloane din Hexapla(8) conțin și ele Tetragrama cu scrierea pătrată.(9)... În orice caz , această scriere nu era înțeleasă de cititorii greci dintr-o perioadă târzie și era nevoie de scribi specializați pentru a scrie cuvintele cu litere ebraice în unele manuscrise grecești.Din acest motiv au fost lăsate spații libere pentru scrierea numelui divin în P.Ryl.Greek 458 din anul 2 î.e.n.(Rahlfs:957), care erau umplute peste tot,în timp ce în Deuter.26:18 un astfel de spațiu a rămas gol.Și în P.Oxy.4.656 al Genezei au fost lăsate libere  spații care sunt completate (vezi mai jos).În P.Fouad266b (Ra 848, mijlocul secolului întâi î.e.n.),cu părți din Deuteronomul 17-33 ,primul scrib a lăsat spații pentru Tetragramă , care au fost completate apoi de un al doilea scrib cu Tetragrama cu litere pătrate(vezi mai jos). (10)...Dacă ne întoarcem la fragmentele Symmachus de la Viena,care conțin o așa numită revizuire  a LXX[Septuagintei],se ridică întrebarea :de ce acest text și alte texte reprezintă Tetragrama cu litere ebraice și nu cu o traducere precum κύριος[Domn] sau o transliterare ca ΙΑΩ ca în 4QpapLXXLevb?Nu există un răspuns la această întrebare dar putem încerca să răspundem revizuind toate informațiile pentru toate textele care folosesc acest sistem de redare.Cele mai timpurii dovezi despre folosirea Tetragramei în oricare traducere  grecească sunt sulurile Profeților Mici datate în mod obișnuit de la sfârșitul secolului întâi î.e.n. (vezi nota 7).Cei doi scribi care au scris acest sul au folosit Tetragrama cu litere ebraice. ... Motivul pentru care traducătorul a folosit o transliterație, nu poate fi determinat cu precizie.Probabil s-a gândit că Tetragrama nu ar trebui să fie tradusă în greacă.Probabil s-a gândit că scrierea cu litere ebraice era cea mai demnă reprezentare a numelui sacru ebraic sau poate că s-a gândit că numele lui Dumnezeu 
este un nume propriu și că nu trebuie tradus.Folosirea literelor ebraice vechi îi conferă numelui lui Dumnezeu o înfățișare specială demnă. ...
Tabelul 1 cuprinde sursele de transcriere a Tetragramei cu litere ebraice.Primele patru texte în care Tetragrama apare cu litere ebraice vechi conțin revizii , dar ultimele două  (P.Oxy. 50.3522 și 7.1007) nu.Este posibil ca acestea să reflecte Septuaginta originală.Pe de altă parte toate fragmentele care conțin scrierea pătrată aparțin textelor revizuite.Tabelul 2 conține sursele de traducere a Tetragramei prin κύριος.
Tabelul 1.Reprezentări ale Tetragramei cu litere ebraice
Acest tabel reprezintă scrierea Tetragramei cu litere ebraice în două fonturi diferite în Biblii timpurii în greacă ,aranjate în mod cronologic.
a.Litere ebraice vechi (piele și papirusuri).Toate sursele folosesc forme diferite ale literelor deoarece fiecare scrib are un scris de mână diferit.(15)Unii scribi fac distincție între litera he aflată la mijloc și la final. (16)

• Scribul A și B al 8HevXIIgr (Rahlfs 903;sfârșitul secolului îtâi î.e.n.)Tetragrama include in he final.
• P.Oxy 77.5101 al Psalmilor 27,45,48-50, 64–65 (Rahlfs 2227; secolul întâi-al II-lea e.n.),"probabil cea mai timpurie copie existentă a Psalmilor Septuagintei."(17)
• P.Vindob. Gr 39777 al Psalmilor 68, 80 în versiunea lui Symmachus(secolul al III-lea-al IV-lea e.n.).
• Fragmentele din Regi și Psalmi ale lui Aquila din Cairo Genizah publicate de Burkitt(sec.al VI-lea e.n.)(18) și Taylor (sec. al V-lea yod și waw sunt identice).
• P.Oxy. 50.3522 care conțin Iov 42 (Rahlfs 857; secolul întâi e.n.).Tetragrama cuprinde o literă he finală.Textul papirusului P.Oxy. 50.3522 conține un text asemănător OG.(20)Limbajul este cel al vocabularului fundamental al LXX și adăugarea ca traducere liberă a lui καὶ ἐθαύµασαν arată că nu poate fi o revizie a OG.(OG=Septuaginta originală)
• P.Oxy. 7.1007 (piele) al Genezei 2-3 (Rahlfs 907; sec.al III-lea e.n.)=PLit.Lond. 199.Tetragrama constă dintr-un yod dublu cu o linie orizontală printre cele două litere, întâlnit și pe modele evreiești din secolul al II-lea e.n.(în același timp acest text conține și prescurtarea θ(εό)ς,ceea ce ar putea indica spre un scrib creștin).Textul P.Oxy. 7.1007 prezintă similitudini cu textul tradiției principale ale LXX și nu cu Aquila sau Theodotion.(21)Nu există nici un motiv pentru a crede că acest fragment ar fi fost aproape de Symmachus.

b.Scriere arameică pătrată.Tetragrama este prezentată și cu litere ebraice pătrate.Aceste litere nu mai erau înțelese în perioadele târzii în care erau  ca literele grecești cu o formă asemănătoare πιπι,ulterior transliterate în siriacă.

• P.Fouad 266b (Ra 848, mijlocul secolului întâi î.e.n.)cu porțiuni din Deuteronomul 17-33 primul scrib lasă spații libere pentru Tetragramă care au fost completate mai târziu de un al doilea scrib cu Tetragrame cu litere pătrate.
• יהוה :coloana (transliterată) a doua precum și coloanele a treia ,a patra, a cincea și a șasea din Hexapla lui Aquila,Symmachus,"LXX"[Septuaginta] și "Quinta" din fragmentele Mercati, de exemplu Ps 18 (17):31, 32, 42  din Hexapla Psalmilor publicată de Mercati.(22)
• יהוה în fragmentele lui Aquila din Cairo Genizah(sec. al VII-lea e.n.) publicate de Taylor.(23)
• ΠΙΠΙ în diferite manuscrise hexaplare (Qmargin, 86 [Barberinus], 88 [Chisianus], 234margin,264). Vezi Rahlfs-Fraenkel, Verzeichnis, 348.
• ΠΙΠΙ în manuscrisele Catena Rahlfs 1122 și 1173 care conține fragmentele hexaplarice așa cum au fost publicate de Schenker.(24)
• ΠΙΠΙ în fragmentele Hexaplei publicate de Taylor(coloanele lui Aquila,Symmachus și LXX).(25)
• פיפי cu litere în siriană pe marginea Hexaplei în siriană.

Textele menționate în Tabelul 1 transcriu Tetragrama cu două fonturi  de caractere ebraice diferite și nu avem cum să determinăm care reprezintă cele mai timpurii obiceiuri.Cele mai timpurii dovezi existente sunt în favoarea scrierii pătrate arameice (P.Fouad 266b [Ra 848,mijlocul secolului întâi î.e.n.]) precum și cu litere ebraice vechi (scribii A și B a 8HevXIIgr [Rahlfs 903; sfârșitul secolului întâi î.e.n.])

Tabelul 2.Reprezentări ale Tetragramei printr-o trasliterare sau κύριος

• 4QpapLXXLevb (Rahlfs 802) al Leviticului 2-5 (sec.întâi î.e.n.) transliterează Tetragrama prin ΙΑΩ (cu un spațiu înainte și după) în Lev.3:12;4:27.(26)Această mărturie este unică printre mărturiile Scripturii Grecești. Vezi mai jos.
• Primul scrib al papirusului P.Oxy. 4.656 al Genezei 14-27 (Rahlfs 292; sec.al II-lea sau al III-lea e.n.) a lăsat spații pentru numele divin(Tetragrama?) ca în P.Fouad 266b (848;mijlocul sec. întâi î.e.n.)completate de o a altă mână cu forma nerecurtată κύριος în 15:8; 24:31, 42.După Van Haelst,Catalogue 17 ,aceste ocurențe ale lui    κύριος au fost scrise cu un condei diferit.
• Toate manuscrisele unciale ale LXX și P.Chester Beatty VI (Numeri-Deuteronom) din secolul al II-lea sau al III-lea prezintă numele divin prin κύριος,în mod obișnuit nearticulat.Această utilizare reprezintă o ultimă etapă în dezvoltarea traducerii.

Nu există consens printre erudiți cu privire la care sistem a fost folosit de către primii traducători sau în care s-ar încadra fragmentele de la Viena.Majoritatea  textelor , dar nu toate,care transcriu Tetragrama cu litere ebraice reflectă revizuiri timpurii,în care folosirea literelor ebraice era considerată un semn al vechimii și al autenticității prin care cel care făcea revizuirea a încercat să se apropie de textul ebraic.Un fenomen asemănător a avut loc și în câteva manuscrise ebraice de la Qumran ,scrise cu litere arameice pătrate,majoritatea texte nebiblice, în care Tetragrama a fost scrisă cu litere ebraice vechi. (29)Această practică , întâlnită atât în surse ebraice ,cât și grecești, reflectă reverență față de numele inefabil al lui Dumnezeu.(30)
...Toate iregularitățile care se datorează folosirii lui κύριος fără articol,pot fi explicate că au fost create printr-o înlocuire mecanică a lui ΙΑΩ cu κύριος,făcută de scribii din perioade târzii.Mai mult nu există nici o dovadă pentru întrebuințarea lui κύριος în secolele precreștine.(35)Nu ar trebui să uităm că cea mai timpurie dovadă pentru utilizarea lui κύριος este papirusul P.Oxy. 4.656 din sec. al II-lea sau al III-lea e.n. .Din acest motiv, după Stegemann și Skehan,ΙΑΩ reflectă cea mai 
timpurie etapă atestată în istoria traducerii LXX , în care numele lui Dumnezeu a fost redat prin transliterarea lui , la fel ca orice alt nume personal din LXX.(36)Skehan(37) oferă importante paralelisme timpurii pentru folosirea lui ΙΑΩ și a altor forme asemănătoare de a reprezenta Tetragrama : Diodor din Sicilia ,Bibliotheca historica I,29,2 (sec. întâi î.e.n.)consemnează că Moise i-a transmis legea sa τὸν Ιαω ἐπικαλούµενον θεόν;în mod asemănător Origen,în comentariul său la Psalmul 2:2 , vorbește despre Ιαη (PG 12:1104) și Ιαω (GCS,Origenes 4:53); și în două nume proprii este folosit ΙΑΩ ca o explicație a numelor teoforice ebraice .(38)În același sens Stegemann oferă o listă lungă cu argumente în favoarea ipotezei că transliterarea ar avea întâietate.(39)Această transliterare reflectă o pronunție neobișnuită a Tetragramei așa după cum reiese din papirusul Elefantin (יהו)(40). ...Acest argument servește drept sprijin pentru opinia că ΙΑΩ din 4QpapLXXLevb reflectă forma din Septuaginta pentru יהוה.Acest punct de vedere este susținut cu multe detalii în studiile recente ale lui Shaw , care menționează și alți erudiți care preferă forma ΙΑΩ,și ale lui Vasileiadis.(41) ...
În ultimele două coloane din Tabelul 1 am prezentat două fragmente importante care conțin transcripții ale Tetragramei dar care nu sunt revizii și ar putea reflecta originalul Septuagintei : P.Oxy. 50.3522 al lui Iov 42 (Rahlfs 857;sec. întâi e.n.) și P.Oxy. 7.1007(piele) cu Geneza 2-3 (Rahlfs 907; sec. al III-lea e.n.).Aceste două fragmente ar putea distruge teoria pe care tocmai am analizat-o.Am putea pretinde că originalul Septuagintei nu conținea nici ΙΑΩ și nici κύριος,ci o transliterație a numelui divin."- Profesorul Emanuel Tov a prezentat "P. Vindob. G 39777 (Symmachus) 
and the Use of the Divine Names in Greek Scripture Texts"
în colaborare cu University of Vienna ,Institute for Jewish Studies și Schechter Institute of Jewish Studies în cadrul Fifteenth International Orion Symposium din 10-14 aprilie ,2016.Materialul complet în limba engleză și notele de subsol care apar cu un număr între două paranteze ( ), în traducerea parțială în română ,de mai sus,sunt disponibile pe linkul:
http://orion.mscc.huji.ac.il/symposiums/15th/papers/Tov.pdf

  A.Pietersma (1984) a privit κύριος ca fiind redarea originală a Tetragramei în textul din Septuaginta, iar J.W.Weavers (2005) și M.Rösel (2007) l-au susținut, ultimul susținând că ΙΑΩ nu era redarea Tetragramei în Septuaginta originală.La ce concluzie corectă ajungem în urma examinării informațiilor oferite de exegetul Emanuel Tov mai sus ?
"Descoperirile textuale recente pun la îndoială ideea că traducătorii Septuagintei au tradus Tetragrama YHWH prin kyrios.Cel mai vechi manuscris al Septuagintei LXX MSS(fragmente) pe care îl deținem are Tetragrama scrisă cu litere ebraice în mijlocul textului grecesc .Acest obicei a fost păstrat de traducătorii târzii evrei a-i  VT până în primele secole ale erei noastre."-"Lord" în The New International Dictionary of New Testament Theology de H. Bietenhard,C.Brown(editor general),Grand Rapids, MI: Zondervan,1986, vol.2, p.512.
Pavlos D.Vasileiadis face o analiză completă despre utilizarea numelui lui Dumnezeu ,Iehova , în textul grecesc în materialul : "Aspects of rendering the sacred Tetragrammaton in Greek", din Open Theology ,vol.1( 2014), paginile 56-88.
În limba engleză aceast material poate fi citit pe linkul :
https://www.academia.edu/10457621/_Aspects_of_rendering_the_sacred_Tetragrammaton_in_Greek_%CE%A0%CF%84%CF%85%CF%87%CE%AD%CF%82_%CF%84%CE%B7%CF%82_%CE%B1%CF%80%CF%8C%CE%B4%CE%BF%CF%83%CE%B7%CF%82_%CF%84%CE%BF%CF%85_%CE%B9%CE%B5%CF%81%CE%BF%CF%8D_%CE%A4%CE%B5%CF%84%CF%81%CE%B1%CE%B3%CF%81%CE%AC%CE%BC%CE%BC%CE%B1%CF%84%CE%BF%CF%85_%CF%83%CF%84%CE%B1_%CE%95%CE%BB%CE%BB%CE%B7%CE%BD%CE%B9%CE%BA%CE%AC_Open_Theology_Vol._1_2014_pp._56_88

Voi traduce parțial din acest material în limba română precizând numărul paginii.
La pagina 61 se spune despre Pietersma , care credea că numele divin Iehova nu apărea în Septuaginta sub  formă Tetragramei,următoarele:"G.D.Kilpatrick(1985),E.Tov(1998/2004/2008),J.Joosten(2011),și A.Meyer(2014 ,"Reassessment of spacing features in early Greek MSS.") au ajuns la concluzia că argumentele lui Pietersma nu sunt convingătoare.Mai precis Tov a susținut că traducătorii inițiali au folosit ,pentru Tetragrama ebraică, o formă care poate fi pronunțată( de exemplu ΙΑΩ) care a fost ulterior înlocuită de
κύριος, iar textele revizuite în greacă au înlocuit această formă cu transliterații cu litere ebraice vechi sau litere pătrate ebraice.R. Furuli(2011),după ce a comparat diferitele opinii, a dovedit că κύριος nu a înlocuit Tetragrama înaintea erei noastre și că Septuaginta originală conținea Tetragrama sub forma lui ΙΑΩ.Cu adevărat dovezile foarte convigătoare de care dispunem susțin această ultimă teză."

• Care au fost factorii care au contribuit la scoaterea Tetragramei din Septuaginta?

"Evreii au folosit numele divin fără restricții din cele mai vechi timpuri .(nota 5 .Sectarian law, de Schifmann ,133;"Tetragramammaton" , de Suriano,752;"The Jewish Tetragrammaton", de Andrade, 7,9,17).Dovezile arheologice indică faptul că și națiunile păgâne vecine cunoșteau și pronunțau numele Dumnezeului lui Israel.Totuși unele evenimente din ultimele câteva secole din istoria Israelului,înaintea erei noastre, au inversat această practică.(nota 6 :"Era un timp în care această interdicție [împotriva folosirii numelui divin] era complet necunoscută printre evreii din Egipt ,precum și cei din Babilon, ca să nu mai vorbim de Palestina. [...] Nici în Egipt și nici în Babilon, evreii nu au cunoscut sau nu au respectat vreo lege care ar fi interzis folosirea numelui lui Dumnezeu,Tetragrama,în conversațiile obișnuite sau saluturi.Totuși de la mijlocul secolului al III-lea î.e.n.până în secolul al III-lea e.n.a existat o astfel de interdicție , care a fost parțial respectată. "-Old Rabbinic Doctrine , de Marmorstein, 18,19;"Names of God" de Rösel, 601.Vezi și Wisdom of Sirach 23:9b)Pronunțarea numelui divin (atât în ebraică cât și în greacă) în tradiția orală cât și în transmiterea în scris a Septuagintei OG/LXX a prezentat o deviere crescândă spre nepronunțare.Cei mai importanți factori care au contribuit la acest proces de tăcere sunt următorii:a)noțiunile filozofiei grecești și modelele ei de gândire care au influențat foarte mult și au transformat conceptele biblice fundamentale(nota 7 :"Faptul că Dumnezeu nu are nume a fost predat de Aristotel ,Seneca,Celsus și Hermes Trismegistus"-Old Rabbinic Doctrine ,de Marmorstein,17;Vezi și Hebrew Bible /Old Testament , Sæbø et al, 168 ;Exegesis ,de Runia ,76;Gospel message ,de Daniélou,327,339,340.Vezi și Stromata 5:12.82,de Clement din Alexandria ;4 Baruch 6:9/13)
b)elenizarea obligatorie a evreilor din Palestina(8),c)sincretismul și interpretările teologice gnostice(9),d) dezvoltarea mentalităților exclusivist-elististe (10) ,e) practicile religios-magice care au determinat noțiuni ca exprimarea calităților divine ca ipostaze și păgânizarea identității lui Dumnezeu (11),și f) sensul degradării morale în creștere (nota 12:"Preoții , văzând declinul credinței și al fricii de Dumnezeu , au considerat că atât ei , cât și contemporanii lor, nu sunt demni de a proclama și de a auzi numele lui Dumnezeu"-I.H.Weiss îl citează pe Marmostein ,Old Rabbinic Doctrine,20).În cele din urmă folosirea numelui divin a devenit "un tabu care a avut consecințe pe termen lung."(12)...
Înțelegerea creștină a lui Dumnezeu poartă noțiunea fundamentală că El este unul și același atât în textele VT/Scripturile Ebraice , cât și în NT/Scripturile Grecești Creștine(16).Totuși în gândirea trinitariană ,după Conciliul de la Niceea, în definirea și legătura dintre termenii ontologici aplicați lui Dumnezeu , natură,esență ,substanță,și persoană , s-a produs o încercare de a împăca revelația biblică despre  'deus revelatus' ,cu filozoficul 'deus absconditus'.Orice nume folosit pentru a descrie esența lui Dumnezeu nu ar putea fi acceptat - o dilemă pe care nu o întâlnim în Scripturile Ebraice (nota 17 : Cu privire la numirea esenței lui Dumnezeu compară Atanasie din Alexandria On the Councils of Arminium and Seleucia 34,35(PG 26:753 ;NPNF-2 4:469) cu ceea ce spune Atananasie în Ghide (Viae Dux,"De Etymologia";PG 89:85;CPG 7745).Vezi și "Exodus 3:14 and the Divine name" ,de Foutz ; The Named God, de Grenz ,291-341.)
Bazil din Cezareea ,scriind la mijlocul secolului al IV-lea e.n.,a presupus despre Dumnezeu că  "lucrările (sau energiile)s-au coborât jos la noi,dar esența lui a rămas imposibil de înțeles ."(18)La începutul secolului al VI-lea e.n.este explicată o teologie a numelui lui Dumnezeu mai detaliată în scrierile pseudo-dionisiene și în special în lucrarea On the Divine Names.Ioan din Damasc a încercat o abordare mai echilibrată a acestei teologii, două secole mai târziu.(19).Dumnezeul creștinilor putea fi descris ca fiind în același timp Dumnezeul fără nume ,Dumnezeul cu mai multe nume (20) și Dumnezeul cu toate numele (nota 21: De exemplu vezi Grigore de Nazianz Fourth Theological Oration : Second Oration on the Son (Oration 30) 17-19;Dogmatic Poems 29:Hymn to God.)...
În ceea ce privește liniștea impusă de a pronunța Tetragrama ,... dovezile indică spre faptul că" încă era pronunțată de evreii eleni " și de către unii neevrei până prin secolul al III-lea e.n.(24).Totuși impactul conceptelor rabinice dominante  și al teologiilor creștine proto-ortodoxe au făcut  Tetragrama practic să nu se mai audă atât în cadrul comunităților creștine cât și a celor evreiești(25).Faptul că este imposibil ca Dumnezeu să aibe un nume personal a devenit o poziție uluitor de stabilită(26)."

•  Este termenul κύριος /kyrios o redare corectă a Tetragramei ?

"Strict vorbind ,termenul grecesc κύριος( la fel ca și δεσπότης[ un stăpân , un domn] nu este nici o traducere și nici un sinonim exact al Tetragramei ebraice (50).Acesta este un termen substitutiv ,un epitet care a devenit substantiv, fiind utilizat în copiile târzii ale Septuagintei (LXX) ca un nume propriu(51). Termenul κύριος nu este un echivalent grecesc pentru יהוה [YHWH] deoarece acest termen este în afara domeniului semantic al termenului ebraic și nu are nici o legătură cu nici una din etimologiile sale.Este evident că dacă κύριος ar fi fost folosit în traducerea originală a Septuagintei,aceasta nu ar fi fost o alegere de traducere binevenită pentru mai bine de două sau trei secole.În toate manuscrisele originale ale Septuagintei , până pe la mijlocul secolului întâi al erei noastre , nu este folosit κύριος , ci forme ebraice sau grecești ale Tetragramei (nota 52 : pentru o prezentare detaliată a acestor manuscrise vezi "Jesus ,the New Testament ,and the sacred Tetragrammaton ", de Vasileiadis.Acest fapt pune sub semnul întrebării concluziile mai vechi cu privire la datarea timpurie a practicii de nepronunțare în public a Tetragramei.).Fie înșiși traducătorii originali,fie scribii care au revizuit originalul Septuagintei, au preferat să folosească termeni și practici scribale unice pentru a se referii la Dumnezeul lui Israel,care era în același timp și Suveranul Universal.Este evident că această practică a fost inversată cel mai târziu la începutul erei creștine.(nota 53: Hebrew Bible ,de Tov 203,204;"The Tetragram " de Howard , 74,75.) Utilizarea ulterioară , sub formă prescurtată a numelui original nomina sacra κ[ύριο]ς și θ[εό]ς în manuscrisele creștine reflectă
probabil practica evreiască de a înlocui Tetragrama cu  ה'.
  Mai mult dacă κύριος ar fi fost alegerea originală a Bibliei Alexandrine atunci acest termen metonimic ar face parte dintr-o încercare sincretică de a împăca noțiunea unui Dumnezeu personal , din Scripturile Ebraice , cu conceptele grecești despre o zeitate supremă.Într-o abordare funcționalistă este evident că într-un astfel de caz Septuaginta ar fi fost folosită cu succes pentru un scop complet diferit decât cel al textului biblic original,marcând o importantă schimbare teologică."

• Au înlocuit Isus ,scriitorii NT și primii creștini numele lui Dumnezeu ,Iehova, cu titluri impersonale precum Domnul?

Privitor la folosirea orală a numelui divin de către primii creștini ,McDonough afirmă că "evreii creștini ar fi putut utiliza probabil numele YHWH atunci când (și dacă) au vorbit ebraică."(YHWH at Patmos,98).
George Howard în "The Tetragram in the New Testament",din Journal of Biblical Literature 96 (1977),pag. 63-83 susține că numele lui Dumnezeu, a fost folosit în originalul NT atunci când se cita sau se făcea aluzie la VT .
În Luca 1:45,46,49 Maria, mama lui Isus a spus :"45 Fericită este cea care a crezut, pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea lui Iehova se vor împlini“.46 Și Maria a zis: „Sufletul meu îl preamărește pe Iehova ... 49 pentru că Cel puternic a făcut fapte mari pentru mine și sfânt este numele său. "Este corectă această redare a cuvintelor Mariei din Traducereaa Lumii Noi , care conține numele sfânt al lui Dumnezeu ,Iehova ?
  În Luca 1:45 expresia grecească pa·raʹ Ky·riʹou a fost redată în TLN "din partea lui Iehova."Exegeții au observat că în Luca 1 termenul Kyʹri·os nu are atricolul hotărât înainte ,ceea ce îl face să devină echivalentul unui nume propriu.Astfel , când această expresie grecească apare în Deuteronomul 18:16 într-un fragment timpuriu  din Septuaginta greacă (Papyrus Fouad Inv. 266) , numele lui Dumnezeu este scris cu litere pătrate în mijlocul textului grecesc.Acest fragment este datat de la începutul secolului întâi î.e.n..Cu toate că manuscrisele grecești existente ale Evangheliei lui Luca conțin aici cuvântul Kyʹri·os , contextul și fundamentul oferit de Scripturile Ebraice oferă motive întemeiate pentru a folosi numele divin în textul principal.
 În Luca 1:46 cuvintele Mariei constituie ecoul celor menționate în Psalmul 34:3 și Psalmul 69:30 , unde numele divin este utilizat în același verset sau în context.(Ps.69:31) În aceste versete apare în Septuaginta același cuvânt grecesc pentru a"preamări"(me·ga·lyʹno).Este demn de remarcat că fragmentul dintr-un sul de pergament (Papyrus Vindobonensis Greek 39777,datat din secolul al III-lea- al IV-lea e.n. , meționat la începutul materialului) conține după traducerea grecească a lui Symmachus o parte din Psalmul 69(Psalmul 68 în Septuaginta).Acest fragment nu conține Kyʹri·os  ,în Psalmul 69:13,30,31 , ci numele divin , sub forma literelor ebraice vechi, sau Tetragrama.Acest lucru , împreună cu baza oferită de Scripturile Ebraice , sunt motive foarte întemeiate pentru a folosi numele lui Dumnezeu în Luca 1:46!
Nu avem motive întemeiate să credem că Isus ,care" a venit în numele Tatălui", în numele lui Iehova , ar fi evitat să folosească numele divin !(Mica 5:4;Ioan 5:43)
În Luca 4:18 Isus a citit,în sinagoga din Nazaret, din sulul ebraic al profetului Isaia în care apărea Tetragrama alături de cuvântul uns!
Coloana XLIX din Sulul profetului Isaia ,descoperit la Qumram ,Marea Moartă ,folosește Tetragrama !Se poate citi traducerea acestui sul  în engleză, în linkul de mai jos :
http://dssenglishbible.com/isaiah%2061.htm

(1QIsa) sau Manuscrisul lui Isaia de la Marea Moartă conține numele divin sub forma Tetragramei și datează din 125 -100 î.e.n..Așadar avem motive întemeiate să folosim numele divin  Iehova ,urmând exemplul excelent al Mariei ,al lui Isus și al tuturor creștinilor autentici din secolul întâi și din toate timpurile !

Rezumatul argumentelor 
 Din această analiză am putut observa cum în fragmentele cele mai vechi ale Septuagintei apare numele Iehova , care mai târziu , sub influența mai multor factori , a fost înlocuit cu titluri impersonale cum ar fi "Domnul" sau "Dumnezeu"!Primii creștini nu au urmat concepțiile false din timpul lor , cu privire la numele lui Dumnezeu , ci fiind "un popor pentru numele lui Dumnezeu" ,(Faptele 15:14,17 ;Ioan 17:11,12) au predicat din iubire față de numele lui Dumnezeu, (Evrei 6:10) în public, numele Iehova !(Evrei 13:15)Am putut observa că o traducere a Bibliei ,exactă și bazată pe cele mai solide dovezi, trebuie să conțină numele divin Iehova atât în VT , cât și în NT!O astfel de traducere exactă și fidelă , este Traducerea Lumii Noi , deoarece traducătorii ei au arătat același respect față de numele divin , ca și traducătorii inițiali care au tradus Septuaginta și nu au înlocuit numele personal al lui Dumnezeu,Iehova , cu titluri impersonale ca :"Domn" sau "Dumnezeu"!
 Revelația 15:3,4 ne asigură că pentru toată eternitatea Dumnezeul adevărat Iehova  va primii închinarea și respectul care i se cuvine numelui său sfânt :"3 Ei cântau cântarea lui Moise, sclavul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului, zicând: „Mari și minunate sunt lucrările tale, Iehova, Dumnezeu Atotputernic! Drepte și adevărate sunt căile tale, Rege al eternității! 4 Cine nu se va teme de tine, Iehova, și nu va glorifica numele tău, pentru că numai tu ești loial? Fiindcă toate națiunile vor veni și se vor închina înaintea ta, pentru că hotărârile tale drepte au fost arătate“.
Lista cu cele 97 de manuscrise grecești ale Septuagintei se poate găsii în lucrarea lui Emanuel Tov "Scribal Practices" , paginile 304-310.Lista lui R.A.Kraft poate fi consultată pe linkul:
http://ccat.sas.upenn.edu/rak//earlylxx/jewishpap.html#scrolls
Nu există nici măcar un manuscris al Septuagintei care să utilizeze  κς (care poate fi o prescurtare pentru kyrios) în locul Tetragramei înainte de mijlocul secolului al II-lea e.n.