duminică, 18 martie 2018

Ioan 1:1-poate fi folosit ca dovadă că Isus este Dumnezeu atotputernic ?

"La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era un dumnezeu. "-Ioan 1:1 Traducerea lumii noi.
"  ϨΝ ΤЄϨΟΥЄΙΤЄ ΝЄϤϢΟΟΠ ΝϬΙΠϢΑϪЄ, ΑΥѠ ΠϢΑϪЄ ΝЄϤϢΟΟΠ ΝΝΑϨΡΜ ΠΝΟΥΤЄ. ΑΥѠ ΝЄΥΝΟΥΤЄ ΠЄ ΠϢΑϪЄ"-Ioan 1:1 în coptă,dialectele  sahidic și bohairic,o traducere a textului grecesc care are mai bine de 1700 de ani și care tradusă în română ,din traducerea în engleză ,spune următoarele :"La început exista Cuvântul,și Cuvântul exista cu Dumnezeu,și Cuvântul era un Dumnezeu."
"De-ceput era Cuvîntul și Cuvîntul era cătră Dumnezău și Dumnezău era Cuvîntul"-Biblia de la București ,1688.
"La început era* Cuvântul, şi Cuvântul era cu**Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu††."- Ioan 1:1 Biblia Cornilescu 
 Pentru mulți trinitarieni versetul din Ioan 1:1 constituie o dovadă că Isus este etern și Dumnezeu atotputernic,parte a unui Dumnezeu triunic și misterios.Însă așa cum se poate vedea din felul diferit în care apare tradus acest verset în anumite traduceri,acesta poate să fie interpretat ca o dovadă că Isus este Dumnezeu sau nu .Cum putem fi siguri că avem aceeași înțelegerea și interpretare pe care o aveau și primii creștini,vorbitorii nativi ai limbii grecești koine ,în care a fost scris Noul Testament? Comentariul la Evanghelia lui Ioan ,scris de Origen (185-254 e.n.) care a fost "probabil cel mai elocvent erudit produs de biserica timpurie"(Universal Standard Encyclopedia),"este prima mare lucrare de interpretare creștină."Origen a fost cu siguranță cel mai bine informat cu privire la greaca koine a Noului Testament,mai pregătit decât oricare alt erudit.
El a studiat greaca koine de la începutul copilăriei și a predat-o în mod profesional de la începutul adolescenței,toate acestea într-o perioadă în care această limbă era vie și înțeleasă.-The Ante-Nicene Fathers, pp. 291-294, vol. X, Eerdmans Publ., 1990 printing.
Lui Origen i-a plăcut să speculeze despre numeroase lucruri din Scripturi,la fel ca multora din timpul lui,dar când era vorba efectiv despre greaca NT ,era fără egal.
Origen discută în "Comentariu la Ioan" ,gramatica versetului din Ioan 1:1.El scrie:"Observăm în continuare cum folosește Ioan articolul(în engleză 'the' iar în greacă 'ho') în aceste propoziții.El nu scrie într-un mod lipsit de atenție în această privință ,nici nu este nefamiliarizat cu frumusețile limbii grecești. [Origen însuși ,așa cum am amintit deja, era un expert în această limbă pe care o preda în calitate de profesionist.Deci,dacă cineva ar fi fost vreodată conștient de anumite "reguli" sau efecte gramaticale speciale în Ioan 1:1c ,cu siguranță acesta ar fi fost Origen!] În unele cazuri el [Ioan] utilizează articolul ('the' în engleză și 'ho' în greacă), iar în alte cazuri îl omite.El adaugă articolul la Logosul [ 'ho logos' sau "Cuvântul"] dar la [theos:'Dumnezeu' sau 'dumnezeu']adaugă articolul numai în anumite situații.El folosește articolul [ho] când [theos] se referă la cauza necreată a tuturor lucrurilor,și îl omite atunci când Logosul [Cuvântul] este numit [theos]. ... Dumnezeul care este peste toate lucrurile este Dumnezeul cu articol[ho theos],nu acela care este fără articol[theos].Și astfel Salvatorul îi spune în rugăciunea adresată Tatălui său :'ca să te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu[Ioan 17:1,3].Tot ce este în afară de Dumnezeu Însuși [ho theos] este făcut [theos] prin participarea la divinitatea Sa,și nu ar trebui să fie numit simplu Dumnezeu(cu articol ['ho theos']),ci mai degrabă [theos] (fără articol).Și astfel întâiul-născut din toată creația [Isus,Coloseni 1:15],care este primul cu Dumnezeu,și care își atrage lui însuși divinitatea,este o ființă care are un rang mai mare decât cel al celorlalți dumnezei[îngerii],în afară de el, Dumnezeu[ho theos,numai Tatăl] care este Dumnezeul ,[ Revelația 3:2,12;2Corinteni 11:31;Efeseni 1:3,17, etc.],așa după cum este scris :'Dumnezeul dumnezeilor[Psalmul 49:1,Septuaginta,Psalmul 136:2;Deuteronomul 10:17].Dumnezeul adevărat [Tatăl singur,Ioan 17:1,3] este din acest motiv['dumnezeul' ,'ho theos'],iar cei care au fost făcuți după el sunt dumnezei,imagini ale Lui , ale Prototipului,ca să zicem așa."-The Ante-Nicene Fathers, vol. X, p. 323, "Origen's Commentary on the Gospel of John", Book 2, part 2, Eerdmans, 1990 printing.
 În cele două note de subsol din Biblia Catolică ,la Ioan 1:1 se spune :"În greacă, prepoziţia pros indică direcţia unei mişcări. De aceea, mulţi exegeţi propun: şi Cuvântul era(orientat, îndreptat în mod dinamic)spre Dumnezeu (TOB, NAB). Alţii înţeleg prepoziţia în sensul de "a fi în comuniune cu" (BJ, RSV, TEV). Biblia lui Şerban Cantacuzino de la 1688 traduce: Şi Cuvântul era către Dumnezeu.
Ordinea cuvintelor în manuscrisul grec este: Dumnezeu era Cuvântul. Deoarece "Dumnezeu" este fără articol, după gramatica limbii greceşti este nume predicativ, iar "Cuvântul", cu articol, este subiect. Prin această afirmaţie nu se intenţionează identificarea "Cuvântului" cu "Dumnezeu", ci se indică natura divină a "Cuvântului"."
http://www.deiverbum.ro/cat/ioan/1/#nota1
 Mulți acuză Traducerea lumii noi că a adăugat articolul nedefinit "un" în Ioan 1:1c,"Cuvântul era un dumnezeu."Este corectă această acuzație ? Profesorul Jason BeDuhn în cartea sa Truth in Translation ,analizează în capitolul 11 ,"și Cuvântul era...ce?",paginile 113 la 134 ,care este redarea corectă a acestui verset .La paginile 114-116 profesorul J.BeDuhn explică :"Greaca are numai articol definit, la fel ca the al nostru.Ea nu are articol nedefinit ,precum "o" sau "un".De aceea ,vorbind în general ,un substantiv definit în greacă va avea o formă a articolului definit (ho),care va devenii în engleză "the."Un substantiv nedefinit în greacă va apărea fără articolul definit și va fi redat în mod potrivit în engleză cu "o" sau "un".
Noi nu "adăugăm un cuvânt" atunci când traducem substantivele grecești ,care nu au articol definit,ca substantive englezești cu articolul nedefinit. Respectăm pur și simplu regulile gramaticii limbii engleze ,care ne spun că nu putem spune "Snoopy este câine"("Snoopy is dog"),dar trebuie să spunem "Snoopy este un câine"("Snoopy is a dog").De exemplu în Ioan 1:1c,propoziția pe care o analizăm,ho logos este "cuvântul"(în engleză "the word"),așa cum apare în mod corect în toate traducerile.Dacă era scris fără articolul definit ho,l-am fi putut traduce ca "un cuvânt".
  În mod similar,când avem o formă a lui ho theos, așa cum avem în Ioan 1:1b și Ioan 1:2, avem de-a face cu un substantiv definit pe care l-am putea traduce inițial ("în mod lexical") prin "dumnezeul"("the god").Dar dacă este scris simplu theos,așa cum este în Ioan 1:1c,cuvântul este un substantiv nedefinit care în mod obișnuit ar fi tradus prin "un dumnezeu".Pentru a termina traducerea în engleză ,trebuie să luăm în considerare faptul că limba engleză are atât substantivul comun "dumnezeu" cât și un substantiv propriu zis "Dumnezeu."Folosim substantivul propriu "Dumnezeu" ca pe un nume ,fără vreun articol definit sau nedefinit ,chiar dacă un nume este un substantiv definit.Ca un substantiv definit ,"Dumnezeu" îi corespunde grecescului ho theos( lexical "dumnezeul" [cuvântul are articolul definit -l care în limba română la masculin singular se leagă de substantiv prin sunetul de legătură u] care este deasemenea folosit adesea ca un substantiv propriu "Dumnezeu" atât în Noul Testament cât și în literatura greacă din același timp.Din acest motiv, este foarte corect ca în Ioan 1:1b și Ioan 1:2 să se renunțe la forma articulată "the"pentru "dumnezeu" și să se spună despre Cuvânt că "era cu Dumnezeu"(literalmente "era cu dumnezeul" în engleză 'the god').Dar ce putem spune despre theos nedefinit din Ioan 1:1c?Acesta nu îi corespunde în engleză  substantivului propriu definit "Dumnezeu",ci substantivului nedefinit "un dumnezeu."
  În greacă, dacă a-i fi omis articolul din fața lui theos într-o propoziție ca cea din Ioan 1:1c,atunci cititorii tăi ar presupune că vrei să spui "un dumnezeu."Avem de-a face cu un fel de propozitie care are verbul a fi ,în care substantivul predicativ (theos) este în aceeași formă a substantivului(în același "caz") ca și substantivul subiect.În această formă a subiectului("nominativă"),articolul definit este într-adevăr indispensabil pentru a face substativul definit .Absența articolului face ca theos să fie la fel de diferit de ho theos precum este ,în limba engleză, diferit "un dumnezeu" de "Dumnezeu."Cu alte cuvinte, Ioan utilizează în mod diferit theos,fără articol,în comparație cu felul în care folosește ho theos,cu articol.Acest lucru este destul de clar nu numai din formele diferite pe care le ia cuvântul,dar și din contextul în care sunt întrebuințate aceste forme.Ioan spune pe de o parte despre Cuvânt că "era cu" ho theos,"Dumnezeu",dar pe de altă parte spune despre Cuvânt că "era" theos,"un dumnezeu." Din acest motiv este impresionant că majoritatea traducerilor pe care le comparăm ,nu țin cont de această deosebire atentă și traduc diferite cuvinte ca și cum ar fi exact același lucru. ... Dacă Ioan ar fi dorit să spună ,așa cum redau multe traduceri în engleză ,"Cuvântul era Dumnezeu",el ar fi putut face foarte ușor acest lucru prin simpla adăugare a articolului hotărât 'the'(ho) în fața cuvântului 'dumnezeu'(theos),făcându-l,în acest fel,"dumnezeul"('the god') și astfel 'Dumnezeu.'El ar fi putut să scrie pur și simplu ho logos ēn ho theos (cuvânt-cu-cuvânt :'cuvântul era dumnezeul'),sau ho logos ho theos ēn (cuvânt-cu -cuvât:'cuvântul dumnezeul era').Ioan nu a făcut acest lucru.Dacă Ioan nu a făcut așa ceva,atunci de ce traducătorii fac acest lucru?"La pagina 128,129 profesorul J.D.BeDuhn spune la subtitlul "ce este Cuvântul?":"Atât contextul literar larg al lui Ioan 1:1 ,cât și mediul său cultural ,ne ajută să înțelegem limbajul lui Ioan , astfel încât să se asigure și să aibă sens o traducere exactă .Numai dacă nu se ține cont de caracterizarea globală a lui Isus ,pe care o face Ioan ,și de utilizarea extrem de nuanțată a limbajului ,se poate ajunge la ceva atât de incorect precum "Cuvântul era Dumnezeu." Cititorul trebuie să păstreze în minte că atunci când Ioan spune "Dumnezeu" el se referă la "Dumnezeu Tatăl." Concentrarea grea a limbajului "Tată" și "Fiu" din evanghelie ne ajută să înțelegem acest lucru .În contextul literar imediat putem vedea cu câtă atenție face Ioan deosebirea dintre Cuvânt și Dumnezeu (Tatăl).Cuvântul este "cu" sau "aproape" de Dumnezeu(Tatăl).(Ioan 1:1-2).Cuvântul devine carne și este văzut ,Dumnezeu(Tatăl) nu poate fi văzut (Ioan 1:18).Unii creștini timpurii și-au păstrat monoteismul crezând că singurul Dumnezeu pur și simplu a luat o formă umană și a venit pe pământ-de fapt Dumnezeu Tatăl s-a născut și a fost omorât ca Isus.Ei au dreptul la credința lor,dar aceasta nu provine în mod legitim din evanghelia lui Ioan.Ioan nu descrie pe cineva asemănator cu conceptul hindus despre un avatar ,de exemplu ca atunci când despre zeul Visnu se crede că în mod periodic ia forma unui muritor pentru a face anumite lucruri pe pământ .Ioan este atent să ne spună că cel care s-a încarnat este logosul ,cineva care a fost "cu","aproape" și în "sânul lui" Dumnezeu(Tatăl)... .
  Atunci ce este logosul("Cuvântul")?Ioan spune că a fost agentul prin care Dumnezeu(Tatăl ) a făcut lumea. ... Sunt într-un acord de bază cu Harner că theos în Ioan 1:1 este folosit într-un mod calitativ.Eu cred că cea mai bună traducere ar fi:"Și Cuvântul era divin."Goodspeed și Moffatt au ajuns de mult timp la aceeași concluzie .Prin plasarea pe primul loc a lui theos într-o propoziție cu verbul a fi ,fără articol,Ioan încercă să scoată în evidență caracterul divin pe care îl are Cuvântul, sau că aparține clasei lucrurilor divine, totuși acest lucru trebuie să fie elaborat din punct de vedere tehnic.Acest Cuvânt divin continuă să "devină carne", în forma de Isus Cristos."În rezumatul la analiza traducerii versetului din Ioan1:1,pe care profesorul J. BeDuhn îl face la paginile 132-134,spune :"... O traducere lexicală("interliniară") a controversatei propoziții ar citi:"Și un dumnezeu era Cuvântul." O traducere literală minimală ar rearanja cuvintele pentru ca să se potrivească cu expresia englezească :"Și Cuvântul era un dumnezeu." Preponderența dovezilor din gramatica limbii grecești,din contextul literar, și din mediul cultural,susțin această traducere,iar traducerea "Cuvântul era divin" ar fi o variantă puțin mai poleită ,având același înțeles de bază. Aceste două redări sunt superioare traducerii tradiționale,care merge în contra acestor trei factori cheie ce indică o traducere corectă. ... Parțialitatea le-a dat formă în cea mai mare parte acestor traduceri [ este vorba despre traducerile în limba engleză NASB,NIV,NRSV,NAB,KJV,AB,TEV,LB] ,mai mult decât atenția față de corectitudinea textului Bibliei.Traducerea lui Ioan 1:1 din NW [Traducerea lumii noi ,făcută de experții martori ai lui Iehova] este superioară în comparație cu traducerea celor opt versiuni pe care le comparăm. ... Tot ceea ce putem cere este ca o traducere să fie un corect punct de plecare pentru expunere și interpretare .Oricât de provocator i s-ar părea cititorului modern,numai NW [Traducerea lumii noi] reușește acest lucru.Celelate traduceri au tăiat explorarea semnificației versetului chiar înainte de a începe."
"În articolul intitulat „Nume predicative calitative fără articol: Marcu 15:39 şi Ioan 1:1“, Philip B. Harner a spus că propoziţiile de felul celei din Ioan 1:1, „cu un nume predicativ fără articol care precedă verbul, au în primul rând un sens calitativ. Ele indică faptul că logosul este de natura teosului“. El sugerează: „Probabil că propoziţia ar putea fi tradusă: «Cuvântul avea aceeaşi natură ca Dumnezeu»“ (Journal of Biblical Literature, 1973, p. 85, 87). Astfel, este semnificativ faptul că, în a doua ocurenţă din acest text, termenul the·osʹ nu este însoţit de articolul hotărât (ho) şi este plasat înaintea verbului în propoziţia din greacă. Este interesant că traducătorii care insistă ca redarea textului din Ioan 1:1 să fie „Cuvântul era Dumnezeu“ nu ezită să folosească articolul nehotărât (un, o) în redarea altor pasaje, unde înaintea verbului apare un nume predicativ la singular fără articol. Astfel, în Ioan 6:70, versiunea BC îl numeşte pe Iuda Iscarioteanul „un diavol“, iar în Ioan 9:17 îl descrie pe Isus drept „un proroc“."-Să aducem argumente din Scripturi ,pagina 404.
Se poate verifica studiul făcut de Harner în linkul de mai jos ,dacă pretenția că "Isus este de aceeași esență cu Tatăl" este corectă,precum și alte observații cu privire la interpretarea gramaticală a lui Ioan 1:1:
http://examiningthetrinity.blogspot.no/2009/10/harners-qualitative-jbl-article_12.html?m=1
http://defendingjehovahswitnesses.blogspot.no/2013/06/the-definite-john-11.html?m=1
http://examiningthetrinity.blogspot.no/2009/11/qual-qualitative-john-11c.html?m=1
  Dar înseamnă că martorii lui Iehova suntem politeiști sau henoteiști?
 Profesorul emerit Rolf J.Furuli,în cartea sa The Role of Theology and Bias in Bible Translation ,face o analiză detaliată a versetului din Ioan 1:1, la paginile 272-304,ediția a doua ,2011.La paginile 279-80 el spune :"În discuția de mai sus nu există nici o urmă de politeism (nota de subsol 15 spune :Webster definește politeismul ca fiind  "credința sau închinarea la mai mulți dumnezei,sau la mai mult de un dumnezeu:opus monoteislului") sau henoteism (nota de subsol 16 spune :Tot în Webster găsim următoarele definiții pentru henoteism:'1A.O doctrină religioasă care îi atribuie puterea supremă la una dintre mai multe divinități în schimb.2.Credința într-un singur dumnezeu ,fără a nega existența altora').Așa cum se va arăta în continuare,îngerii sunt numiți ocazional "dumnezei",dar aceasta nu este denumirea lor obișnuită.Această denumire nu este folosită într-un sens religios ,cum este cazul pateonului de zei din sistemele religioase  babilonice,greco-romane și altele antice (și moderne).Îngerii sunt "dumnezei" într-un mod pur generic-ei sunt pur și simplu fiii lui YHWH și denumirea "dumnezei" nu are o valoare religioasă mai mare, pentru închinătorii la YHWH,decât denumirea "îngeri"(cu toate acestea cele două descrieri evidențiază atribute și funcții diferite).Deasemenea ,"credința" lui Pavel și a altora în mai mulți dumnezei, nu a însemnat a "crede" într-un sens religios .Mai degrabă era o "credință" cu sensul de "admintere".Numai atunci când i se aduce închinare la mai mult de un singur Dummezeu ,într-un sens religios,putem vorbii de politeism ,și numai atunci când i se aduce închinare unui dumnezeu suprem și închinătorii cred ,într-un sens religios,în existența altor dumnezei mai mici,putem vorbii de henoteism."
  Profesorul Rolf J.Furuli spune în continuare la pagina 283-5:"Nu există nici o îndoială că ho logos ("Cuvântul") din Ioan 1:1c este subiectul și că theos este predicatul nominativ.Acest lucru înseamnă că ,deși, ho logos este un "substantiv singular",care i se aplică preumanului Isus Cristos,și ho theos din Ioan 1:1b ,este fie un "substantiv singular" sau un substantiv numărabil generic,folosit în legătură cu YHWH, theos nearticulat din Ioan 1:1c este un substantiv numărabil generic,care ne spune ceva despre persoana denumită prin ho logos.Care este semnificația acestui lucru?
 Bowman[ un apărător al trinității ] vorbește despre utilizarea lui theos în NT și după el există numai două posibilități:fie cuvântul theos înseamnă Dumnezeul adevărat(acesta este cazul în 1400 de exemple) sau înseamnă dumnezei falși (acesta este cazul în doar șase exemple.Jehovah's Witnesses,Jesus Christ, and the Gospel of John ,de R.M.Bowman,pag. 43,59).Nu există o a treia alternativă.Apoi el raționează că deoarece Cuvântul nu este un dumnezeu fals,el trebuie să fie Dumnezeu(l) adevărat,și că,aceasta ar trebui să fie semnificația lui theos fără articol în Ioan 1:1c.Sunt aceste argumente bine întemeiate?Este posibil să se restricționeze referințele la theos ,așa cum o face Bowman?Deloc!Cuvintele theos și 'elôhim sunt deasemenea aplicate și unui al treilea grup.Este adevărat că materialul în care aceste cuvinte sunt aplicate la alții ,în afară de Creator, și dumnezeilor falși ,este oarecum subțire.De fapt există numai zece exemple.Este la fel de adevărat că dovezile biblice în care Isus este numit Dumnezeu ,constau numai din zece exemple,iar atunci când sunt aduse în ecuație chestiunile textuale și gramaticale,aceste zece exemple, pot fi reduse la numai două,poate trei, exemple.În fiecare caz ,discutăm mai degrabă excepțiile ,decât regula.
  Să examinăm dovezile.BAGD [un dicționar trinitatian renumit] definește theos ca "Dumnezeu,dumnezeu,"și apoi arată că acest cuvânt este folosit despre "ființele divine în general,""cu referire la Cristos,""despre Dumnezeul adevărat,""despre ceea ce este demn de reverență sau respect,""despre Diavol,"permițând mai mult de două grupuri. ... Deoarece Bowman încearcă să restrângă referințele cuvântului "dumnezeu",să vedem unele aplicări biblice ale acestui cuvânt ,altele decât cele pentru "Dumnezeul adevărat " și pentru "dumnezeii falși."
  În Psalmul 82:1,6 judecătorii pământești sunt numiți 'elôhim("dumnezei").În Ioan 10:34,35 Isus face referire la acest pasaj și confirmă că ființele umane pot fi numite "dumnezei."În Exodul 4:16 se spune despre Moise că va servii drept "Dumnezeu" pentru Aaron,iar Exodul 7:1 ne spune că Moise trebuie să servească ca "Dumnezeu" pentru faraon.Lăsând deoparte orice opinii am avea despre cuvintele 'elôhim și theos ,trebuie să recunoaștem că aceste șase exemple nu se referă nici la Creator și nici la dumnezeii falși.Psalmul 8:5 spune că cineva a fost făcut cu puțin mai prejos de 'elôhim("dumneze[i]").Septuaginta traduce 'elôhim aici ca angelous("îngeri"),și în Evrei 2:7 ,unde este citat acest verset,se folosește "îngeri."Astfel avem un exemplu în care 'elôhim este aplicat îngerilor din cer.Alți doi Psalmi le aplică 'elôhim ,în mod evident, îngerilor : Psalmul 97:7 și 138:1.(nota 28 spune : ... În Psalmul 29:1 și 89:6 găsim bene 'elim.Pluralul 'elim poate face referire la Creator ,la fel ca și pluralul 'elôhim.).Avem zece exemple în care 'elôhim sau theos este aplicat unor alte persoane, decât Dumnezeului Atotputernic ,sau dumnezeilor falși.
 Astfel putem ajunge la concluzia că încercarea lui Bowman de a limita theos fără articol, din Ioan 1:1c ,la "Dumnezeul adevărat", a eșuat și în acest punct ,deoarece discutăm semantica lexicală ,trebuie să ne întoarcem la caracteristicile cuvântului, care sunt simple:cuvântul theos este un substantiv numărabil și în Ioan 1:1c este fără articol și nedefinit.Cuvântul se poate referii la orice membru dintr-o serie de persoane spirituale ,supraumane -incluzând Dumnezeul Atotputernic și îngerii- din acest motiv pretenția lui Bowman este greșită."
 Dar există în Ioan 1:1 vreo dovadă că Fiul lui Iehova,Cuvântul, sau Isus în existența preumană, este etern,așa cum înțelege Bowman și mulți alți trinitarieni ?
Profesorul Rolf J. Furuli explică la pagina 280-3:"Verbul a "fi"[eimi] este stativ și deși este văzut "aspectual vag",imperfectul verbului cu greu poate însemna altceva decât existența subiectului în trecut .Din cele 389 de exemple la persoana a treia a acestui verb în NT ,toate sunt compatibile cu definiția verbelor stative ca "o stare care continuă."Din acest motiv, semnificația primei propoziții din Ioan 1:1 pare să fie că în momentul descris ca " la început", Cuvântul exista ( sau era în existență).
  Bowman ,care apără doctrina trinității ,vrea să ne facă să credem că de fapt Cuvântul este etern.Argumentul lui este că "începutul" din Ioan 1:1 este același ca cel menționat în Geneza 1:1,care face referire la crearea universului.În plus ,deoarece " pare sigur că timpul a început cu crearea universului fizic ,"când universul a fost creat (Gen. 1:1),Cuvântul trebuie să fie etern.(Nota 21 Jehovah's Witnesses,Jesus Christ ,and the Gospel of John,22-23 ,de R.M.Bowman.)
  Această formă de raționare este foarte speculativă , bazându-se pe gândirea filozofică greacă veche (Timaeus al lui Platon),că timpul a fost creat odată cu universul. ... Dacă putem trage concluzia că datorită expresiei din Ioan 1:1a ,Cuvântul "era" la început,Cuvântul este etern,atunci ce spunem despre îngeri?Rabinii interpretează cuvintele "să creăm om după imaginea noastră",din Geneza 1:26 ,ca un exemplu în care Dumnezeu le-a vorbit îngerilor(nota 24 Encyclopedia of Biblical Interpretation ,vol.7,pg.58-59 ,de M.M.Kasher.) iar cuvintele din Iov 38:4-7 arată că și îngerii 'erau' la început (dacă Iov 38:4-7 face referire la crearea universului).Ar trebui să tragem concluzia din aceasta că și îngerii sunt eterni?Pare dificil să evităm această concluzie ,dacă urmăm linia de raționare a lui Bowman.Această concluzie contrazice cuvintele lui Pavel din Coloseni 1:16-17 că Dumnezeu i-a creat pe îngeri prin Isus Cristos(dacă îngerii sunt de fapt"tronuri","domnii", și "autorități[le]" despre care vorbește Pavel,deși îngerii pot fi în mod sigur presupuși de "lucrurile invizibile").Cu privire la expresia "la început era Cuvântul",tot ceea ce putem spune cu o certitudine rezonabilă este că la momentul specific numit "începutul",Cuvântul exista.Acest lucru este departe de "Cuvântul este etern." "
Rezumatul argumentelor
Chiar și trinitarianul Bowman recunoaște următoarele :"Cuvântul nu poate în mod sigur să fie cu 'Dumnezeu' și să fie 'Dumnezeu' ,numai dacă termenul Dumnezeu oarecum își schimbă semnificația de la prima, la a doua utilizare."(Jehovah's Witnesses,Jesus Christ ,and the Gospel of John,pg.25-26 de R.M.Bowman).La fel și trinitarianul M.J.Harris,în cartea Jesus as God,pg.61,69,este deacord că există o diferență între Cuvântul (theos) și Dumnezeu (ho theos).El spune că sunt două "persoane" diferite,o expresie care este în armonie cu doctrina Trinității.Totuși logica elementară ar implica faptul că o persoană care este "cu" altă persoană este și un individ diferit,dar a spune că Dumnezeu și Cuvântul sunt doi indivizi diferiți ,ar contrazice doctrina Trinității.Traducerea lumii noi redă în mod corect versetul din Ioan 1:1 "Cuvântul era un dumnezeu",deoarece în contextul imediat și larg se poate vedea că pentru Ioan exista o diferență, între Isus Cristos/Cuvântul/Fiul și Iehova Dumnezeu/Tatăl /Creatorul ,ca indivizi.(Ioan 1:14,18;14:28;20:17;17:3).Isus este numit în Ioan 1:18 "dumnezeul unic-născut(monogenēs theos), care se află în sânul Tatălui",iar acest lucru poate însemna că în afară de Tatăl ,și alții mai pot fi numiți "dumnezei",iar dintre ei ,numai unul este " dumnezeul întâi-născut."Astfel există o paralelă între versetul 1 ,în care se spune că "un dumnezeu " era cu Dumnezeu,și versetul 18 în care se spune despre "dumnezeul întâi născut ," că se află în "sânul Tatălui."În Ioan 17:5 Isus vorbește despre relația lui cu Dumnezeu, înainte de crearea lumii ,ca "alături de tine"(para soi),care cu greu ar putea înseamna altceva decât o relație spațială între cei doi.Mulți traducători traduc Ioan 1:1 :"Cuvâtul era Dumnezeu" ,făcându-l pe Isus Dumnezeu Atotputernic.Dar Dumnezeul Atotputernic nu are Tată și nu este  numit "întâi născut".Traducerile în coptă ,dialectul sahidic și bohairic ,care datează de la sfârșitul secolului al doilea și începutul secolului al treilea, traduc Ioan 1:1 în același fel ca Traducerea Lumii Noi !Așadar nu avem nici o dovadă în favoarea trinității în Ioan 1:1, dacă ținem cont de semnificația cuvintelor,de întrebările gramaticale și sintactice  și de context.
http://nwtandcoptic.blogspot.no/2008/09/translating-word-was-god-1700-years-ago.html?m=1
http://nwtandcoptic.blogspot.no/2009/07/corroborating-early-christian.html?m=1
https://www.youtube.com/playlist?list=PLSEAAE9f_3yvkFwvlaiUzHLtfFx5FMYMV

28 de comentarii:

  1. Ioan formulează versurile acestui pasaj poetic în așa fel, încât se poate observa că subiectul fiecărei afirmații este CHRISTOS-CUVÂNTUL.

    Ἐν ἀρχῇ ἦν ὁ λόγος = La început era CUVÂNTUL
    καὶ ὁ λόγος ἦν πρὸς τὸν θεόν = CUVÂNTUL era cu Dumnezeu
    καὶ θεὸς ἦν ὁ λόγος = și Cuvântul era D U M N E Z E U (ființă divină).

    În al treilea vers, Ioan inversează intenţionat cuvintele, pentru a accentua astfel cuvântul θεὸς (DUMNEZEU). În limba română, această inversare nu ar avea același efect, ci ar spune că „Dumnezeu era Cuvântul”, creând astfel o confuzie. Dar dilema aceasta se rezolvă simplu, dacă înțelegem că în versul al doilea, θεὸς ține loc de NUME (ca în Geneza 1), în timp ce în versul al treilea, θεὸς indică natura Cuvântului.
    Să construim o analogie:

    La începutul omenirii a fost Femeia.
    Femeia îl însoțea pretutindeni pe OM.
    Și OM era Femeia (= și Femeia era OM, adică exact de aceeași natură cu soțul ei).
    Inversiunea aceasta: „OM era Femeia” accentuează faptul că ea era exact ce era și soțul ei, doar că ea nu era el, era o altă persoană. Dacă am traduce însă „Și Femeia era un om”, traducerea nu ar fi exactă, chiar dacă este aceeași idee, deoarece ideea nu este accentuată, iar adăugarea articolului nedefinit în limba română parcă ar spune că „era și ea pe acolo un om oarecare”.
    La fel, când spunem „Și Cuvântul era un dumnezeu”, dă impresia că apostolul ar spune că era și El pe acolo un oarecare zeu, sau un fel de dumnezeu. Mai mult, pe calea aceasta, NWBT afirmă doi Dumnezei: unul cu majusculă și altul cu minusculă. Acesta să fie monoteismul biblic? Că avem un Dumnezeu Atotputernic și un alt dumnezeu mai slăbuț pe lângă El?
    Christos este Dumnezeu Atotputernic dintotdeauna, şi întotdeauna a fost şi va rămâne una cu Tatăl, chiar dacă a ales în mod voluntar să Se subordoneze. În Isaia 9, Christos este numit, potrivit, traducerii martorilor: ”Mighty God, Eternal Father”.La fel este numit Dumnezeul lui Israel în Isaia 10:21. În Isaia 6, profetul vede slava Dumnezeului lui Israel și aude cântecul serafimilor lăudând slava Lui care va umple pământul. Iar Ioan afirmă în Evanghelie că Isaia a văzut acolo slava lui Christos (Ioan 12:39-43). Nu există în Biblie o diferență făcută între Dumnezeul Puternic și Dumnezeul Atotputernic. În ce privește expresia Atotputernicul, ea este fie traducerea convențională a numelui ebraic (premozaic) ȘADDAI (Ex 6:3), fie traducerea apelativului grecesc PANTOKRATOR (Atotputernicul, Atotțiitorul), care nu corespunde întotdeauna lui Șaddai, ci adesea este traducerea numelui ebraic ZEBAOT (SAVAOT), care înseamnă fie „armate”, fie „lupte”, și subliniază ideea că Dumnezeu este Comandantul suprem al universului și al tuturor forțelor și ființelor create, precum și un Dumnezeu angajat într-un conflict universal.
    În Apocalipsa 1:7-8, cel ce ERA (In 1:1; cf. Ap 19:13), Cel ce este și Cel ce vine, adică Christos, este numit PANTOKRATOR (Atotputernicul). În Ap 19:6-7, Atotputernicul este Mielul, iar nunta Lui este primirea Împărăției. După Ap 11:15, împărăția lui Domnului nostru și a Unsului Său este aceeași împărăție, motiv pentru care Unsul este numit Domnul, ca și Tatăl Său. Același Dumnezeu. Tată și Fiu, primesc închinare ca Dumnezeu Atotputernic în 11:17. În Ap 22:12-13, Iisus Christos este clar ALFA ȘI OMEGA, PRIMUL ȘI ULTIMUL, CAUZA ȘI SCOPUL, ca și în capitolul 1. Iar în Exodul 3, Solul lui YHWH este clar o altă persoană, totuși cu întreaga demnitate și autoritate a naturii divine, deoarece Își asumă cel mai sfânt Nume: EU SUNT CEL CE SUNT etc., originea Numelui mozaic YHWH. Nu ne putem permite să luăm ușor și superficial aceste declarații biblice. Dar mai sunt multe altele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Domnule Lăiu ați recunoscut că Isus are "început,"adică nu este etern!Eva a existat dintotdeauna,sau este o creatură?

      Ștergere
    2. Unde i se aplică lui Isus titlul "atotputernic"?

      Ștergere
    3. Domnule Lăiu ați amestecat multe subiecte!Discutăm unul: unde este numit Isus "Alfa și Omega" sau "dumnezeu atotputernic"?

      Ștergere
  2. Gesenius' Hebrew and Chaldee Definition
    שַׁדַּי m., most powerful, Almighty, an epith. of Jehovah; sometimes with אֵל prefixed, Genesis 17:1, 28:3 Exodus 6:3 sometimes simply, Job 5:17, 6:4 8:3 13:3 and often in that book; Genesis 49:25; Ruth 1:20, 21, etc. It is the plur. excellentiæ, from the sing. שַׁד powerful (compare Arab. شَدِيدُ powerful, strong; root שָׁדַד No. 1); with the plur. termination (Lehrg. p. 523). This has indeed been called in question by Verbrugg. (de Nominum Hebræorum, pl. Numero, ed. 2, Erlang. 1752) and Ewald (Hebr. Gram., p. 298, 423); but without good grounds. LXX. often παντοκράτωρ. Vulg. in Pentat. Omnipotens.

    These files are public domain and are a derivative of an electronic edition that is available BibleSupport.com

    RăspundețiȘtergere
  3. Brown-Driver-Briggs Expanded Definition
     גִּבּוֺר159 adjective strong, mighty (compare Arabic one who magnifies himself, behaves proudly, a tyrant, who is bold, audacious) — Genesis 10:9 5t.; גִּבֹּר Genesis 10:8 2t.; גִּבּוֺרָם 1 Samuel 17:51; plural גִּבּוֺרִים Jeremiah 46:9 27t.; גִּבֹּרִים Joshua 10:2 21t.; construct גִּבּוֺרֵי 1 Chronicles 11:27 29t.; גִּבֹּרֵי 1 Chronicles 9:26 4t.; suffix גִּבּוֺרֶיךָ Hosea 10:13 + (variant reading suffixes 11t.); —
    1. adjectiveגִּבּוֺר בַּבְּהֵמָה mightiest among beasts Proverbs 30:30; אִישׁ גִּבּוֺר 1 Samuel 14:52; גִּבּוֺר בָּאָרֶץ Psalm 112:2; גִּבּוֺר צַיִד mighty in hunting Genesis 10:9 (J); מלך גבור Daniel 11:3; אֵל גִּבּוֺר the Messiah Isaiah 9:5; attribute of God especially as fighting for his people Psalm 24:8 (twice in verse); Deuteronomy 10:17; Nehemiah 9:32; Isaiah 10:21; Jeremiah 32:18 (compare Arabic ).

    2. noun masculine strong, valiant man Joshua 10:2 (E) Genesis 6:4; Genesis 10:8(J) Judges 5:13,23; 1 Samuel 2:4 16t. 1 Kings 1:8,10; 2 Kings 24:16; 1 Chronicles 1:10 11t. Ezra 7:28; Job 16:14; Psalm 19:6; Psalm 33:16; Psalm 45:4; Psalm 52:3; Psalm 78:65; Psalm 89:20; Psalm 120:4; Psalm 127:4; Proverbs 16:32; Proverbs 21:22; Song of Solomon 3:7 (twice in verse); Song of Solomon 4:4; Ecclesiastes 9:11; Isaiah 3:2; Isaiah 13:3; Isaiah 21:17; Isaiah 42:13; Isaiah 49:24,25; Jeremiah 5:16 17t. Ezekiel 32:12 5t. Hosea 10:13; Joel 2:7; Joel 4:9; Joel 4:10; Joel 4:11; Amos 2:14,16; Obadiah 9; Nahum 2:4; Zephaniah 1:14; Zephaniah 3:17; Zechariah 9:13; Zechariah 10:5,7; compare phrases גִּבּוֺר חיל mighty man of valour Judges 6:12; Judges 11:1; 1 Samuel 9:1; 1 Samuel 16:18; 1 Kings 11:28; 2 Kings 5:1 (וְהָאִישׁ הָיָה גִּבּוֺרחַיִל מְצֹרָ֑ע so ᵐ5 and others; but ᵐ5 L ὁ ἄνθρωπος ἦν λεπός, compare also Klo's dubious emendation), 1 Chronicles 12:28; 1 Chronicles 28:1; 2 Chronicles 13:3; 17:16,17; 25:6; 32:21; אישׁ גבור חיל Ruth 2:1; גבורי החיל Joshua 1:14 (D) Joshua 6:2; Joshua 10:7 (JE) 2 Kings 15:20; 2 Kings 24:14; אישׁ גבורי החיל Joshua 8:3; גברי חיל 1 Chronicles 5:24 14t. Nehemiah 11:14; גבורי חילים 1 Chronicles 7:5,7,11,40; גבורי החילים 1 Chronicles 11:26; גברי כח Psalm 103:20; גבורי מלחמה 2 Chronicles 13:3; גברי השֹׁערים 1 Chronicles 9:26; בית הגבורים Nehemiah 3:16; (ה)צָבָאהגבורים 2 Samuel 10:7; 1 Chronicles 19:8; ראשׁי הגברים 1 Chronicles 11:10; גבורים לשׁתות valiant to drink Isaiah 5:22.

    Brown-Driver-Briggs Hebrew and English Lexicon, Unabridged, Electronic Database.
    Copyright © 2002, 2003, 2006 by Biblesoft, Inc.
    All rights reserved. Used by permission. BibleSoft.com

    RăspundețiȘtergere
  4. Îmi pare rău domnule Lăiu că pentru dumneavoastră atotputernic(shadday) aplicat exclusiv lui Iehova este același lucru cu "puternic","Tare" aplicat lui Isus și altor personaje,gibbôr!

    RăspundețiȘtergere
  5. Domnule Lăiu vă contraziceți cu Gesenius și cele mai faimoase lucrări exegetice când afirmați că nu există "deosebire între atotputernic și tare /puternic"!Pe ce vă bazați pentru a face o astfel de afirmație lipsită de orice logică,sau temei biblic?

    RăspundețiȘtergere
  6. Thayer's Expanded Definition
     παντοκράτωρ, παντοκράτορος, ὁ (πᾶς and κρατέω), he who holds sway over all things; the ruler of all; almighty: of God, 2 Corinthians 6:18 (from Jeremiah 38:35 (Jeremiah 31:35>)); Revelation 1:8; Revelation 4:8; Revelation 11:17; Revelation 15:3; Revelation 16:7,14; Revelation 19:6,15; Revelation 21:22. (The Sept. for צְבָאות in the phrase צְבָאות יְהוָה or צְבָאות אֱלֹהֵי, Jehovah or God of hosts; also for שַׁדַי; Wisdom of Solomon 7:25; Sirach 42:17 Sirach 50:14; often in Judith () and 2Maccabees (circa ) and 3Maccabees (circa ?); Anthol. Gr. iv., p. 151, Jacobs edition; Inscriptions; ecclesiastical writings (e. g. Teaching etc. 10,3 [ET]; cf. Harnack's notes on Clement of Rome, 1Cor. at the beginning and the Symb. Rom. (Patr. apost. Works, i. 2, p. 134)).)
    Thayer's Expanded Greek Definition, Electronic Database.
    Copyright © 2002, 2003, 2006, 2011 by Biblesoft, Inc.
    All rights rserved. Used by permission. BibleSoft.com
    După Thayer și Biblie numai Iehova este atotputernic ,sau "Dumnezeu peste tot"!1Corinteni 15:24-28;Tot Thayer confirmă că în Revelația 1:4,6,8 se face referire la Iehova ca fiind "Tatăl și Dumnezeul " lui Isus!Dacă "Isus este Iehova" ,se spune despre Iehova că l-ar avea pe Isus ca "Tată și Dumnezeu"?

    RăspundețiȘtergere
  7. 2Corinteni 6:17
    "Verse 17
    ‘Wherefore “Come you out from among them, and be you separate,” says the Lord, “And touch no unclean thing, and I will receive you, and will be to you a Father, And you shall be to me sons and daughters,” says the Lord Almighty.’

    So in response to His sovereignty and the ratification of the covenant they must come out from the world and be separate, avoiding contact with all that is unclean, that is, in this context, all that is connected with idolatry and the sins connected with it. This may refer to food known to have been offered to idols, or to the temple catamites and prostitutes, or to sexual misbehaviour, or all of these. Jesus, however, went further. He defined unclean in the New Testament sense in these terms, ‘fornication, thefts, murders, adulteries, coveting, wickedness, deceit, lasciviousness, ranting and raving, pride, foolishness’ (Mark 7:22). All such uncleanness must be avoided.

    Paul’s words are possibly based on Isaiah 52:11, where the command to ‘come out from there, touch no unclean thing’ is given but it is not intended to be a direct quotation. It is the idea rather than the actual literal Scripture which he saw as important. God’s people must come out to Him from the world and separate themselves to Him leaving behind all that is unclean. Since He takes up His home among us, they in turn (as we are) are called to separate themselves from everything that is incompatible with his holiness. The verbs are aorist imperatives (exelthate, aphoristhete) indicating that immediate and decisive once-for-all separation is called for.

    ‘Says the Lord.’ This is not in the text of Isaiah but is Paul’s addition to stress from Whom the command comes.

    The pledge is then given that if His people will obey Him, then God will receive them and be a father to them, and they, in turn, will be to Him sons and daughters (2 Corinthians 6:17-18).

    I will receive you is possibly drawn from Ezekiel 20:34 LXX ("I will receive you from the countries where you had been scattered," ). The second part is taken from 2 Samuel 7:14, "I will be his father, and he will be my son." Paul sees God's promise to David, that he will be a father to Solomon, and that Solomon will be a son to him, fulfilled again in God's relationships with His people. But the singular son is here changed to the plural sons, and the phrase ‘and daughters’ is added, possibly under the influence of Isaiah 43:6, "Bring my sons from afar and my daughters from the ends of the earth". There is to be a family relationship and family affection between God and his people.

    This whole string of Old Testament part references concludes with the phrase ‘says the Lord Almighty’. The phrase is a familiar one in the LXX (but unique in Paul). The term pantokrator, which translates the Hebrew seba’ot, is commonly rendered "almighty" but actually means "master of all things" or "ruler of all". With this phrase Paul emphasises the awesome truth that it is the One who rules over all Who chooses to dwell among us and be our Father.

    This use of pantokrater suggests that there is a good possibility that this string of loosely bound together extracts from Scripture may have been found by Paul in a record of such quotations, and that he quotes them as he found them, for the references to the Lord sound as though they are part of a quotation. He could not carry his Bible around with him. Such lists are known, for example, from Qumran. But if this be so he puts his stamp of approval on it."-Pett's Bible Commentary

    RăspundețiȘtergere
  8. ALFA ȘI OMEGA

    Prima și ultima literă din alfabetul grecesc. Ele sunt folosite ca titlu de trei ori, în cartea Revelația. În Sânta Scriptură, 1874, expresia apare și în Revelația 1:11. Totuși, această ocurență nu se regăsește în cele mai vechi manuscrise grecești, printre care Alexandrinus, Sinaiticus și Codex Ephraemi rescriptus. De aceea, în multe traduceri moderne expresia nu apare în acest verset.

    Deși mulți bibliști le atribuie titlul „Alfa și Omega” atât lui Dumnezeu, cât și lui Cristos, o analiză mai atentă arată că titlul i se aplică doar lui Iehova Dumnezeu. Primul verset din Revelația arată că revelația a fost dată de Dumnezeu și transmisă prin Isus Cristos. Prin urmare, cel ce vorbește (printr-un reprezentant îngeresc) uneori este însuși Dumnezeu, alteori este Cristos Isus (Re 22:8). Astfel, în Revelația 1:8 (BC) se spune: „«Eu sunt Alfa și Omega», zice DOMNUL Dumnezeu [Iehova Dumnezeu, NW], Cel care este, Cel care era și Cel care vine, Cel Atotputernic”. Deși în versetul precedent se vorbește despre Cristos Isus, este evident că în versetul 8 titlul este folosit cu referire la Dumnezeul „Atotputernic”. În această privință, în Barnes’ Notes on the New Testament (1974) se face următorul comentariu: „Nu putem fi absolut siguri că scriitorul s-a referit aici la Domnul Isus . . . Nu e deloc nerezonabil nici să presupunem că scriitorul s-a referit la însuși Dumnezeu”.

    Titlul apare și în Revelația 21:6, iar versetul următor ne ajută să înțelegem cine este cel care vorbește. Aici se spune: „Cine învinge va moșteni aceste lucruri, iar eu voi fi Dumnezeul lui și el va fi fiul meu”. Având în vedere că Isus i-a numit pe cei ce sunt comoștenitori cu el în Regatul său „frați”, nu „fii”, cel ce vorbește trebuie să fie Tatăl ceresc al lui Isus, Iehova Dumnezeu (Mt 25:40; compară cu Ev 2:10-12).

    Ultima ocurență a titlului este în Revelația 22:13, unde se spune: „Eu sunt Alfa și Omega, cel dintâi și cel din urmă, începutul și sfârșitul”. În acest capitol din Revelația este clar că vorbesc mai multe persoane: în versetele 8 și 9, cel care vorbește este îngerul, adresându-i-se lui Ioan; cuvintele din versetul 16 sunt, evident, ale lui Isus; în prima parte a versetului 17 vorbesc „spiritul și mireasa”; iar cuvintele din ultima parte a versetului 20 îi aparțin indiscutabil lui Ioan. Prin urmare, cel care e numit „Alfa și Omega” în versetele 12-15 poate fi pe bună dreptate identificat cu cel căruia îi este atribuit acest titlu în celelalte două ocurențe: Iehova Dumnezeu. Faptul că în versetul 12 apare expresia „Iată că eu vin repede” nu înseamnă că versetele 12-15 fac referire la Isus, întrucât și Dumnezeu spune despre sine că vine să execute judecata. (Compară cu Is 26:21.) În Maleahi 3:1-6 se arată că Iehova și „mesagerul legământului” vin împreună pentru a judeca.

    Titlul „Alfa și Omega” transmite aceeași idee pe care o transmit expresiile „cel dintâi și cel din urmă” și „începutul și sfârșitul” când sunt folosite cu referire la Iehova. Înainte de el n-a fost niciun Dumnezeu Atotputernic și după el nu va fi altul. Iehova va soluționa controversa referitoare la cine este adevăratul Dumnezeu, dovedind o dată pentru totdeauna că numai el este Dumnezeul Atotputernic. (Compară cu Is 44:6.)

    RăspundețiȘtergere
  9. http://mliaparati.blogspot.com/2017/07/constituie-o-dovada-ca-isus-este-iehova.html?m=1

    RăspundețiȘtergere
  10. Ce spune Thayer despre verbul érchomai din Revelația 1:4,8?
    "érchomai...names of events that occur at a definite time: ὁ θερισμός, John 4:35; ὁ γάμος τοῦ ἀρνίου, Revelation 19:7; ἦλθεν ἡ κρίσις, Revelation 18:10. in imitation of the Hebrew הַבָּא, ὁ, ἡ, τό ἐρχόμενος, ἐρχομένη, ἐρχόμενον, is equivalent to to come, future (cf. Buttmann s Grammar and Winer's Grammar, as above): ὁ αἰών, Mark 10:30; Luke 18:30; ἡ ἑορτή, Acts 18:21 ( Rec.); ἡ ὀργή, 1 Thessalonians 1:10; τά ἐρχόμενα, things to come, John 16:13 (הַבָּאִים the times to come, Isaiah 27:6); in the periphrasis of the name of Jehovah, ὁ ὤν καί ὁ ἦν καί ὁ ἐρχόμενος, it is equivalent to ἐσόμενος, Revelation 1:4; Revelation 4:8."
    https://www.studylight.org/lexicons/greek/2064.html

    RăspundețiȘtergere
  11. PERIFRÁZĂ, perifraze, s. f. Procedeu gramatical și stilistic de exprimare prin mai multe cuvinte a ceea ce, în mod obișnuit, se poate reda printr-un singur cuvânt; grup de cuvinte care înlocuiește un termen unic cu același sens. – Din ngr. perífrasis, germ. Periphrase, fr. périphrase.DEX
    "În perifraza pentru numele divin Iehova ὁ ὤν καί ὁ ἦν καί ὁ ἐρχόμενος, este echivalent cu ἐσόμενος"-Revelația 1:4;Revelația/Apocalipsa 1:8"-Thayer
    Așadar domnule Lăiu acest proces gramatical și stilistic numit "perifrază" ,care este folosit în Apocalipsa 1:4,8 ne dovedește că în acest verset se vorbește despre Iehova și nu despre Isus!Deja din Apocalipsa 1:1 se face deosebire între Dumnezeu ,Iehova,"Tatăl și Dumnezeul " lui Isus, și Isus,"fiul/Mielul întâi născut/creat",deoarece este "arche"/"începutul creației lui Dumnezeu"/prima creatură a lui Iehova!(Revelația 3:14)

    RăspundețiȘtergere
  12. http://examiningthetrinity.blogspot.com/2009/09/ao-speaker-confusion.html?m=1

    RăspundețiȘtergere
  13. Studiul cu ego eimi îl găsiți în mai multe linkuri:

    http://jehovah.to/xlation/int.html

    RăspundețiȘtergere
  14. http://examiningthetrinity.blogspot.com/2009/09/i-am-part-1.html?m=1

    RăspundețiȘtergere
  15. http://examiningthetrinity.blogspot.com/2009/09/i-am-part-2.html?m=1

    RăspundețiȘtergere
  16. http://examiningthetrinity.blogspot.com/2009/09/i-am-part-3.html?m=1

    RăspundețiȘtergere
  17. http://examiningthetrinity.blogspot.com/2009/10/i-am-pt-4-endnotes.html?m=1

    RăspundețiȘtergere
  18. ATOTPUTERNICCuvântul „Atotputernic” reprezintă traducerea termenului ebraic Șaddái și a termenului grecesc Pantokrátōr. Ambii termenii transmit deea de putere și forță.Termenul ebraic. În textul ebraic, Șaddái apare de șapte ori împreună cu ʼEl (Dumnezeu),alcătuind titlul „Dumnezeu Atotputernic” (Ge 17:1; 28:3; 35:11; 43:14; 48:3; Ex 6:3; Eze 10:5). În alte 41 de ocurențe, termenul apare singur și este tradus prin „Cel Atotputernic”. Asemenea termenilor ʼAdonái (Domn Suveran) și ʼElohím (Dumnezeu), Șaddái este un plural al maiestății (Ge 49:25; Nu 24:4; Ps 68:14).
    Etimologia cuvântului Șaddái este un subiect controversat. Traducătorii Septuagintei au redat cuvântul prin mai mulți termeni grecești, însă în cartea Iov l-au redat în 16 ocurențe prin termenul Pantokrátōr (Omnipotent). În câteva cazuri l-au tradus prin termenul grecesc hikanós, care înseamnă „suficient” sau „competent” (Rut 1:20, 21; Iov 21:15; 31:2; 40:2). Unii traducători în greacă de mai târziu, precum Aquila și Symmachus, au urmat această interpretare, astfel că în lucrările lor l-au redat pe Șaddái prin „Cel Suficient (Competent)”.
    Unii critici moderni împărtășesc punctul de vedere exprimat în traducerea catolică The Jerusalem Bible, în nota de subsol de la Geneza 17:1. Aici se spune: „Redarea obișnuită «Dumnezeul Atotputernic» este inexactă; sensul probabil este «Dumnezeul Muntelui»”. Această opinie exagerată se bazează pe o presupusă legătură între Șaddái și termenul akkadian șadu (munte). Într-un dicționar biblic se face următorul comentariu: „Această
    ipoteză este însă inacceptabilă; cel mai probabil, Șaddai provine din rădăcina șadad, «a fi tare sau puternic», la fel ca în arabă” (Unger’s Bible Dictionary, 1965, p. 1000; vezi și The Analytical Hebrew and Chaldee Lexicon, de Benjamin Davidson, p. 702).
    În textul biblic, șadád transmite de obicei ideea de forță violentă, ca aceea implicată în acțiunea de jefuire, sau de pustiire. (Compară cu Ps 17:9; Pr 24:15.) În Isaia 13:6 se spune: „Urlați, pentru că ziua lui Iehova este aproape! Va veni ca o pustiire [keșód] de la Cel Atotputernic [mișȘaddaí]”. Deși acest cuvânt-rădăcină este folosit în Biblie în principal cu sensul de acțiune violentă, unii erudiți sugerează că sensul inițial, sau de bază, al termenului era pur și simplu „a fi puternic” sau „a acționa cu putere”. Iată ce se afirmă în The Jewish Encyclopedia: „Este posibil, totuși, ca sensul inițial să fi fost acela de «putere de a supune sau de a domina» și ca acest sens să se fi păstrat în [titlul] divin” (1976, vol. IX, p. 162).Iehova a folosit titlul „Dumnezeu Atotputernic” (ʼEl Șaddái) când i-a făcut lui Avraam promisiunea referitoare la nașterea lui Isaac, o promisiune ce pretindea ca Avraam să aibă o mare credință în puterea lui Dumnezeu de a-și împlini cuvântul. Titlul este folosit din nou în contextul în care Dumnezeu este prezentat drept cel ce avea să-i binecuvânteze pe Isaac și pe Iacob ca moștenitori ai legământului avraamic (Ge 17:1; 28:3; 35:11; 48:3).Astfel, Iehova i-a putut spune mai târziu lui Moise: „Eu m-am arătat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacob ca Dumnezeu Atotputernic [beʼÉl Șaddái], dar nu m-am făcut cunoscut lor sub numele meu Iehova” (Ex 6:3). Aceasta nu însemna că patriarhii nu cunoșteau numele „Iehova”, întrucât ei, precum și alții înaintea lor, l-au folosit deseori (Ge 4:1, 26; 14:22; 27:27; 28:16). De fapt, în cartea Geneza, care relatează viețile patriarhilor, titlul „Atotputernic” apare doar de 6 ori, în timp ce numele „Iehova” apare de 172 de ori în textul original ebraic. Totuși, deși acești patriarhi ajunseseră să înțeleagă din experiență personală că Dumnezeu are dreptul și merită să poarte titlul de „Cel Atotputernic”, ei nu avuseseră ocazia să înțeleagă pe deplin semnificația și implicațiile numelui său, Iehova.

    RăspundețiȘtergere
  19. Aceasta nu însemna că patriarhii nu cunoșteau numele „Iehova”, întrucât ei, precum și alții înaintea lor, l-au folosit deseori (Ge 4:1, 26; 14:22; 27:27; 28:16). De fapt, în cartea Geneza, care relatează viețile patriarhilor, titlul „Atotputernic” apare doar de 6 ori, în timp ce numele „Iehova” apare de 172 de ori în textul original ebraic. Totuși, deși acești patriarhi ajunseseră să înțeleagă din experiență personală că Dumnezeu are dreptul și merită să poarte titlul de „Cel Atotputernic”, ei nu avuseseră ocazia să înțeleagă pe deplin semnificația și implicațiile numelui său, Iehova. În acest sens, într-un dicționar biblic se face următorul comentariu: „Revelația anterioară, dată patriarhilor, avea legătură cu promisiuni pentru un viitor îndepărtat; ea presupunea ca ei să aibă încrederea că El, Yahweh, era un Dumnezeu (ʼel) capabil (un sens posibil al lui sadday) să le împlinească. Revelația de la tufa de mărăcini a fost mai măreață și mai personală, prin numele familiar lor Yahweh subînțelegându-se atât puterea lui Dumnezeu, cât și prezența sa imediată și permanentă” (The Illustrated Bible Dictionary, editat de J. D. Douglas, 1980, vol. 1, p. 572).

    RăspundețiȘtergere
  20. Puterea implică forța sau capacitatea de a înfăptui un lucru propus, precum și de a depăși obstacolele sau opoziția. Atotputernicia lui Iehova se vede în puterea sa invincibilă de a-și duce scopul la îndeplinire. Uneori, titlul lui Dumnezeu de „Cel Atotputernic” este asociat cu o acțiune distructivă; de pildă, în Psalmul 68:14 se spune că „Cel Atotputernic i-a împrăștiat pe regi”; în Ioel 1:15 se vorbește despre „pustiirea [șod] de la Cel Atotputernic [miȘaddaí]” ce va veni în „ziua lui Iehova”; în Isaia 13:6, citat anterior, se spune că „ziua lui Iehova . . . va veni ca o pustiire de la Cel Atotputernic”. De asemenea, acest titlu constituie o garanție că el îi poate binecuvânta (Ge 49:25) și ocroti pe cei ce se încred în el. În Psalmul 91:1 se spune: „Cel care locuiește în locul tainic al Celui Preaînalt va găsi adăpost la umbra Celui Atotputernic”.

    RăspundețiȘtergere
  21. În cartea Iov, Șaddái apare de 31 de ori, fiind folosit atât de Iov, cât și de Elihu și de cei trei prieteni falși. Aici este evidențiată puterea lui Iehova de a pedepsi și de a lovi (Iov 6:4; 27:13-23). Astfel, cei care spun: „Ce este Cel Atotputernic ca să-i slujim și la ce bun să ne înfățișăm înaintea sa?” și care se încred în propriile puteri se pot aștepta să bea „din furia Celui Atotputernic” (Iov 21:15, 16, 20). Celui Atotputernic i se
    cuvine deci venerația noastră, și chiar teama, întrucât ignorarea voinței sale și încălcarea legilor sale nu rămân nepedepsite (Iov 6:14; 23:15, 16; 31:1-3), chiar dacă el nu-și manifestă puterea imediat (Iov 24:1-3, 24; compară cu Ex 9:14-16; Ec 8:11-13). Totuși, Dumnezeu își folosește întotdeauna puterea și forța în deplină armonie cu dreptatea sa, niciodată în mod necontrolat, arbitrar sau iresponsabil (Iov 34:10, 12; 35:13; 37:23, 24). De aceea, omul nu are niciun motiv „să se certe” cu Dumnezeu sau ʻsă-l criticeʼ (Iov 40:2-5). Cei ce practică dreptatea se pot apropia de el cu încredere și se pot bucura de relații strânse cu el (Iov 13:3; 29:4, 5; 31:35-37). În calitate de Creator, el este Sursa vieții și a înțelepciunii (Iov 32:8; 33:4).

    RăspundețiȘtergere
  22. În profeția din Isaia 9:6 referitoare la Mesia, titlul „Dumnezeu Puternic” îi este atribuit promisului Prinț al Păcii. Acest titlu însă reprezintă traducerea expresiei ebraice ʼEl Gibbốr, nu ʼEl Șaddái, care apare în versetele menționate mai înainte.

    RăspundețiȘtergere
  23. Termenul grecesc. În Scripturile grecești creștine, termenul Pantokrátōr apare de zece ori – de nouă ori în cartea Revelația. Termenul înseamnă în esență „Atotputernic”, sau „Omnipotent”. Folosirea lui în Scripturile grecești creștine vine ca o confirmare a faptului că termenul ebraic Șaddái înseamnă „Cel Atotputernic”, întrucât, dacă Șaddái n-ar avea acest sens, termenul grecesc Pantokrátōr n-ar avea corespondent în Scripturile ebraice.
    În 2 Corinteni 6:18, Pavel citează din Scripturile ebraice în contextul în care îi îndeamnă pe creștini să respingă închinarea falsă și folosirea idolilor lipsiți de viață și de putere și astfel să se dovedească fii ai ʻCelui Atotputernic [Pantokrátōr]ʼ. Din versetele citate de apostol reiese clar că titlul este folosit aici cu referire la Iehova Dumnezeu.
    În mod asemănător, în toată cartea Revelația, titlul Pantokrátōr apare cu referire la Iehova, care este Creatorul și Regele eternității. De exemplu, în „cântarea lui Moise, sclavul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului [Isus Cristos]”, Iehova Dumnezeu este aclamat ca fiind cel căruia trebuie să i se aducă închinare și de care trebuie să se teamă toate națiunile (Re 15:3; compară cu Re 21:22).În Revelația 19:6 este clar că titlul de Atotputernic se referă la Iehova Dumnezeu deoarece este folosită expresia „Aleluia (Lăudați-l pe Iah)”. În mod similar, expresia „Cel care este, care era și care va veni” (Re 1:8; 4:8) face clar referire la Dumnezeul eternității (Ps 90:2). El a fost Atotputernic în vechime, continuă să fie așa și „va veni” în calitate de „Cel Atotputernic” printr-o manifestare a puterii sale fără margini. Din nou este vorba despre o acțiune distrugătoare, care are loc după ce Dumnezeu ʻîși ia puterea cea mareʼ pentru a domni ca rege. El își va manifesta mânia împotriva națiunilor ostile la „războiul zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic” (Re 11:17, 18; 16:14).Revelația arată că acela prin care se va manifesta ʻmânia Dumnezeului cel Atotputernicʼ este Fiul său, Cristos Isus, „Cuvântul lui Dumnezeu”, în calitatea sa de rege uns de Dumnezeu (Re 19:13-16). Dar, așa cum s-a arătat, astfel de manifestări de putere, expresii ale judecății divine, sunt întotdeauna în armonie cu normele de dreptate și adevăr ale lui Dumnezeu (Re 16:5-)

    RăspundețiȘtergere
  24. Adrian Mihai Oltean17 iulie 2018, 06:06
    "Nu există în Biblie o diferență făcută între Dumnezeul Puternic și Dumnezeul Atotputernic."-Florin Lăiu
    Dacă această afirmație este adevărată de ce în Revelația 22:3 ,deși sunt menționate două persoane distincte,Dumnezeu și Mielul, numai despre Dumnezeu se spune că are slujitori și că numai Dumnezeu primește "serviciul sacru" (latreúō)?
    "3 Și nu va mai fi niciun blestem, ci tronul lui Dumnezeu și al Mielului va fi în oraș, iar sclavii Săi[autós pronume la singular,se referă la o singură persoană ,nu la 2 sau 3 persoane]
    vor îndeplini un serviciu sacru pentru El[autós,pronume personal la singular,se referă la o singură persoană]
    . "-Revelația 22:3
    Din câte persoane este format Dumnezeul care primește latreuo în Revelația 22:3,dacă Isus ne poruncește să îi aducem "proskyneo"/"închinare" și "latreuo"/"serviciu sacru",numai lui Iehova,Tatălui?Matei4:10;Ioan 4:23,24;Luca 4:8;

    RăspundețiȘtergere
  25. "În Isaia 6, profetul vede slava Dumnezeului lui Israel și aude cântecul serafimilor lăudând slava Lui care va umple pământul. Iar Ioan afirmă în Evanghelie că Isaia a văzut acolo slava lui Christos (Ioan 12:39-43). "-Florin Lăiu
    Această explicație este falsă și am analizat-o în linkul de mai jos:
    http://mliaparati.blogspot.com/2017/07/indica-ioan-1241-comparat-cu-isaia-61.html?m=1

    RăspundețiȘtergere

Noul meu blog

<SCRIPT>window.location.replace (' martoriiluiiehovaaparati.com ')</script>